Reîntâlnirea cu Dunărea ?>

Reîntâlnirea cu Dunărea

IMG_20160518_124832

Sunt de ieri în deltă. În Delta Dunării care a fost odată a mea. Acum doar Ozana-i a mea. Am mers într-o barcă cu prieteni buni – vechi si noi, pe o Dunăre care m-a așteptat într-un fel al ei, calm, așezat, albastru-verzui. Aș fi crezut că-i emoționată de întâlnirea noastră. I-am zis, doar, că vin de la Ozana. Și mi-a zâmbit.

Nu știam cum se va undui când am trecut cu degetele pe luciul ei. Era catifelată, caldă, diferită de o Ozană zglobie dar care, deși mai rece, o simt mai a mea. Mi-a trecut un gând că nu tot ce-i mare e și măreț. Dunărea își așteaptă bărcile pentru că știe că vor veni la ea. Cu Ozana-i altfel. In joaca ei cheamă la malurile ei păsările și vântul și Soarele și ploaia.

I-am povestit Dunării despre cum sunt apele firave, ca Ozana, nu ca ea, ajunsă în Delta Dunării de pe atâtea pământuri adunată. Și m-a ascultat. Mi-a zis „azi e așa cum zici tu”.

E bine că mi-am așezat gândurile. Mâine nu știu ce-mi va spune să gândesc hamacul  fermecat de la Pensiunea Doi Căpitani de aici, din Crișan. Dar voi reveni în leagănul lui și voi povesti mai mult. Mâine.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *