Pentru mine emoția a început de când am citit anunțul pentru concursul de fotografie de pe pagina Foto Union și a ținut până în momentul în care am ieșit din casă, cu bagajele făcute pregătite pentru Delta Dunării. Pentru că, odată ajunsă acolo, emoțiile s-au transformat în trăiri, căutări și lecții de fotografie. Și de viață, de ce nu.

O mână de oameni, doisprezece la număr, adunați laolaltă de Cristian Șuțu de la Foto Union, am pornit într-o aventură a imaginilor, a vânării (pe bune) a celor mai bune unghiuri sub care să fotografiem bărci, păsări, luciul Dunării, oamenii locului, case lipovenești, sălcii plângătoare, răsărituri sau apusuri. Nu a fost ușor. Pare distractiv, lejer, dar într-un final a fost ca la școală. Sculat la patru dimineața, cu noaptea-n cap ca să prindem un răsărit spectaculos pe canale, apoi in timpul zilei fotografiat în sat, pe singura uliță din Crișan care mergea in lungul Dunării. Apoi întors la pensiune, selectam poze -zece, cincisprezece, fiecare – din sutele făcute peste zi, ca să fim pregătiți pentru ședința de seară, când vedeam pe ecran munca noastră.

Domn’ profesor Șuțu nu a fost prea drastic, dar nici foarte blând. Nici acum n-am uitat când striga „delete!” la câte o fografie sau când mi-a zis „da, o barcă e o barcă”. Din greșelile noastre, ale celor unsprezece, am început să înțeleg ce poți face în fotografie. Și foarte mișto că ne-a zis să alegem pozele care ne reprezintă, nu pe cele care credem că le-ar alege el. Pentru că fiecare are stilul propriu de exprimare, chiar și în fotografie.

Așa că a fost o alergare și-un freamăt al fiecăruia dintre noi în toate cele patru zile. Nu am vorbit foarte mult între noi, nu pentru că nu voiam, ci pentru că nu prea era când. In schimb era o adevărată plăcere când ne întâlneam, cu toții, la masă. E important să spun că am stat în cea mai frumoasă pensiune din Crișan, la Pensiunea Doi Căpitani. Arhitectura era inspirată din casele tradiționale lipovenești, cu stuf pe acoperiș.

Am fost atentă la amănuntul acesta, că tot sunt iubitoare a caselor autentice din Humulești. Am stat în cele mai comode hamace de pe terasa cu piscină, o curte interioară cu rândunele amuzante, flori in fața casei și camere luminoase, curate. Iar despre mâncare – minuni culinare, absolut toate din pește: plachie, storceag, caras dulce prăjit întreg, somn la grătar, borș lipovenesc, saramură, ciorbă cu perișoare din pește.

Eu atât vä spun. Dacă mă întorc în vacanță în deltă, tot aici aș sta. Mi-au plăcut mult și oamenii pensiunii, de nea Titi care ne-a dus cu barca pe Dunărea Veche, de soția lui care ne-a gătit, de tanti Marusea cu  părul blond strâns sub broboada verde când învârtea peștele în tigaie. Toate amănuntele astea au contribuit la starea de bine din tabără. Și am putut lucra relaxați.

Mă uit acum la tricoul de pe mine, primit în tabăra TFB12 și citesc râzând că „your first 10,000 photographs are your worst”. Simt cum crește speranța în mine, făcând o socoteală scurtă că până să ating faimoasa cifră, aș mai avea doar vreo nouă mii. Dar după aia, să vedeți poze făcute de mine!

Urmăriți pe instagram fotografiile cu hashtagul #operatiuneaTFB12.

TFB12 este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Mercedes, Canon România și Pensiunea Doi Căpitani.