#PortretdeFemeie ?>

#PortretdeFemeie

Nu m-a mâncat nimeni. Nu m-am simțit altfel de cum sunt. Am scăpat cu viață. In schimb, vorba Ancăi Duma, nu am scăpat nepupată.

Printre atâtea femei invitate de Cristian Șuțu la o sesiune foto privată, mă gândeam înainte de a ajunge pe Lahovari nr.7 – unde a avut loc evenimentul, că dragă doamne, dacă vin eu din Humulești, o să stau cumințică huș-marginea pe unul din fotoliile teatrului.

Da, într-un teatru s-a întâmplat totul. Multe, multe femei în sală sporovăind pe fotoliile date pe lângă pereții sălii și sus, pe scenă, câte o fată urca și încerca să facă frumos la fotograful Vrăjitor.

Ar trebui să spun, totuși, că am ajuns seara acolo, după o zi de vorbit cu o mie de oameni care voiau să vadă mărțișoarele pe care le expuneam la Muzeului Țăranului Român. Mi-am zis, știam că nu o să fiu proaspătă ca un trandafir pentru ședința foto, dar în același timp și această față e tot a mea. Ușor obosită, ușor veselă, ușor din toate.

Dar mi-a făcut bine că m-am întâlnit cu prietene pe care le știam doar din minunatul ăsta de facebook. Bucuroasă tare am fost să le întâlnesc pe Andra Nicula, pe Simona de la Lipa-lipa și pe rândunica cea frumoasă Alexandra Iordache. Apoi am avut ocazia să-i spun Luciei că mai lucrez în atelierul meu pe muzica ei. Aș fi vrut să știu cine era fata aceea cu toca neagră cu voaletă care a stat tăcută toată seara pe un scaun.

Apoi am povestit cu draga de Iulia Pop și mai ales m-am topit toată când am luat vorba despre fotografie cu Dan Byron și cum am rămas doar noi doi în challange-ul foto 52 Week Photography, din cei 100 la start.

M-am simțit minunat.

Apoi…am urcat pe scenă. Pe scena aia! Cristian Șuțu e un riguros. Dacă nu-i place cadrul, te sucește, te învârtește, îți aduce lumina, îți ia lumina, te așează, te ridică în picioare. Și mai ales îți vorbește. M-a pus să ascult versurile muzicii din fundal ca să mă facă să mă destind. Și câte nu o mai fi zis fără să arate că și el e, poate, obosit. Ne făcea pe noi frumoase, concentrându-se la munca lui.

Îmi trec așa, năvală, cuvinte care ar descrie atmosfera de aseară, și nu vreau să uit sau să omit vreo stare. Pentru că a fotografia despre stare e vorba. A celui care fotografiază și a celui fotografiat. Cred că trebuie să fie undeva la mijlocul distanței între cei doi o conexiune. O legătură trasă din ambele părți și dacă se ajunge la un echilibru,  fotografia va ieși perfect. Nici nu știi cine dă și cine ia mai mult.

Aseară la #portretdefemeie nu a fost doar o experiență, ci și o lecție. Am învățat, din nou, de la Cristian Șuțu ca în tabara de fotografie din primăvara trecută, despre cum să creezi conexiuni între fotograf, fotografie și cel fotografiat.

Mai vreau.

Fotografiile sunt urcate pe Foto Union, secțiunea Portret de Femeie.

received_10155120961434886

received_10155120961439886

received_10155120961429886

2 thoughts on “#PortretdeFemeie

    1. Rămâne să fii un tată Bun, așa cum știi tu sa fii și să le potrivești pe toate. Mi-a trebuit aproape jumătate de an să văd comentariul tău. Sunt o bloggeriță începătoare, încă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *