Pentru că eu doar o Primăvară am văzut aici. Un fel de casă însuflețită care respira a luna Mai.

M-am ridicat pe vârfuri, dincolo de poarta casei din Humulești, fără să-mi doresc măcar să apăs pe clanță. Aș fi deranjat ordinea lucrurilor. Și nu asta voiam.

 

 

Iar fotografia are culorile poveștii pe care vrei s-o asculți. Și vezi.

Nu-i așa?