Liniștea unor case mă face să mă opresc în loc sau să revin pentru a le privi mai de aproape.

Știu prea bine că în mai puțin de… 10 ani să zic, ele vor dispărea. Din tot felul de motive dar mai ales din ignoranță. A noastră, a tuturor.

Cele mai frumoase sunt date cu var alb în care s-a turnat sineală. Uneori în căldarea cu var s-a pus mai multă sineală și pereții dau într-un albăstriu care ar putea să pară strident. De cele mai multe ori tocurile ferestrelor sunt verzi. Iar în final combinația de verde cu albastru se rostogolește în ochii noștri până dă în tourqoise.

Am găsit în drumurile mele căsuța asta, fără prea multe case vecine, aproape de Crăcăoani.

 

 

Despre căsuțele astea nu ai multe cuvinte de spus. Îți îmbracă ele singure in culori discursuri despre viață. Trebuie doar să te oprești să le privești.