La orele cu copiii, încerc să-i apropii cu blândețe de meșteșugurile noastre străvechi, iar calea cea mai potrivită ar fi aceea de a lucra efectiv cu ei, nu de a preda o teorie plictisitoare. Ei sunt mai ales receptivi atunci când au aplicații practice, iar lucrul cu lutul e pe placul lor.

Pentru fiecare oră aleg teme diferite, astfel încât micii meșteri să fie entuziasmați. Strigătul lor de bucurie când intru în sala de clasă este nota bună pe care mi-o dau ei, mie, în schimbul lecțiilor pe care le dau eu, lor. Strecor învățăminte despre arta populară, elemente ale costumului popular și tradiții și le spun deseori că arta populară se infrățește cu bunul simt, cu politețea, cu respectul.

Avem chiar și niște reguli, acelea de a nu spune „nu pot”,  „nu știu”, „nu vreau”. Pentru că ceea ce facem noi este ca o joacă și copiii știu să se joace, se descurcă ei cumva, nu-i așa?

Un alt cuvânt cheie este „creativitate”. Le dau niște repere, arăt cum putem folosi diferitele instrumente pentru modelaj, dar produsul final le aparține. Pot interveni cu elemente ce țin de viziunea personală, îi încurajez să-și pună amprenta proprie, astfel ca fiecare obiect realizat de ei să fie unic și să-i reprezinte.

Și mai avem o regulă, aceea de a nu se uita în curtea vecinului, adică a colegului. Se pot ajuta, își pot împrumuta instrumentele de lucru, chiar e indicat să împartă ceea ce au, dar fiecare să-și creeze spațiul de lucru și liniștea cu gândurile lui. Sunt niște copii, da, dar sunt lucruri care se deprind de mici. Ceea ce un om mare le poate spune azi, le va putea fi de ajutor mai târziu, când vor fi ei mari.

Cred că sunt și oameni mari cărora li s-ar putea reaminti că fiecare are spațiul său de muncă, de gândire, de creativitate. De aceea este și atât de important educatorul, oricare ar fi el, fie că e părinte, învățător, bunic. Adică acel om mare care îndrumă un copil. Depinde de noi, de fiecare în parte, de ceea ce va deveni acest omuleț.

Cu aceste gânduri intru în fiecare zi la clasă, în fața micilor mei meșteri, încercând să le deschid lumea prin ochii mei așa cum o văd, apropiindu-i de ceea ce însemnau odată respectul față de tradiții, de ceea ce e simplu și curat, de arta populară autentică și mai ales de bunul gust. Și că nu tot ce este sclipicios este și bun.

Îmi iubesc copiii. Și sper din inimă să-și amintească cu drag timpul petrecut împreună la orele de artă populară.