Sunt două surori frumoase și deștepte, Oana și Ana, care au venit din Canada într-o scurtă vacanță împreună cu mama lor în Humuleștiul natal.

Oana, cea mare, avea doar 1 an când a plecat în 2000 cu familia în Canada, vorbește binișor limba română, dar când am întrebat-o ce înseamnă pentru ea Humulești, i s-au luminat ochii fără să poată spune în cuvinte. Privirea ei a însemnat totul.

Mama mi-a spus că nu vorbesc mai deloc în limba română în casă, pentru că engleza e mult mai ușoară, nu a căutat comunitatea de români, dar asta poate și pentru că are sora acolo, tot în Canada și asta a suplinit lipsa contactelor cu alți români.

Când ne-am despărțit mi-a spus emoționată că-mi urmărește blogul Povești de pe Ozana. A dat de articolul cu poarta lui moș Prună și mi-a mai zis că pozele cu Humuleștiul îi umplu dorul.