
Reîntâlnirea cu Dunărea
Sunt de ieri în deltă. În Delta Dunării care a fost odată a mea. Acum doar Ozana-i a mea. Am mers într-o barcă cu prieteni buni – vechi si noi, pe o Dunăre care m-a așteptat într-un fel al ei, calm, așezat, albastru-verzui. Aș fi crezut că-i emoționată de întâlnirea noastră. I-am zis, doar, că vin de la Ozana. Și mi-a zâmbit. Nu știam cum se va undui când am trecut cu degetele pe luciul ei. Era catifelată, caldă, diferită…