În marea tăcere
Prin ianuarie am urcat cu niște prieteni pe munte, prin zăpadă, dincolo de Sihăstria. Am lăsat mașina într-o pantă, după care am urcat pe cărări nebătute. Nu se vedea nici urmă de cărare pe unde m-au cărat prietenii mei, mai mult chiar, am dat de culcușuri de animale sălbatice. O copită însângerată marca locul unde cu o noapte înainte se culcușise o vietate a pădurii. Tot mergând la deal, la deal, gâfâind și tot ținându-mă de crengile copacilor, dar…