In orice escapadă fotografică, fie că sunt singură, fie că sunt cu un grup, tot timpul încerc chestii noi. Nu neapărat setări pe telefon, ci moduri de a capta același subiect din mai multe unghiuri. Despre fotografie vorbesc, să ne-nțelegem.

De fapt în grup nu am fost de multe ori. O dată, în iarna trecută cu Sorin Onișor -și a râs de „râșnița” mea cu care fotografiam :))) apoi într-un mod fericit în Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, în Delta Dunării și acum câteva zile, la Tarcău, câteva ore. Pot să pun la socoteală și ieșirile cu Felicia Aron, prietena mea fotograf. Din toate astea am avut enorm de învățat.

Am observat că în aceste ieșiri fiecare își face treaba. Fotografiază, își montează trepieduri, își verifică pozele pe aparat, stabilesc ISO uitându-se la soare și multe alte funcții, apoi fug care încotro pe râpe, dealuri, ape.

Eu mai trag cu ochiul la câte unul să văd ce face, să mă luminez și eu, poate mai „fur” câte ceva. In orice caz, se vorbește foarte puțin, e o atmosferă de lucru, cumva și îmi place la maxim atmosfera asta.

Ca strategie o aplic pe aia cu – dacă toți se reped într-un loc, e bine ca eu s-o iau în sens invers. Mă gândesc, deși toți ceilalți au mai multă experiență ca mine, că aș vrea să am alte chestii pozate.

Eu tot bat apa-n piuă cu fotografiatul, pentru că m-a prins grozav chestia asta și dacă tot povestesc, îmi mai trece. Zic. Deși nu vreau să-mi treacă. Cică: dacă te obsedează ceva, cunoaște-l mai îndeaproape. Ha! Bine, ok.

Apoi după o campanie de asta începi să selectezi pozele pe care le-ai făcut. Sunt conștientă încă de când le fac, pe multe le voi șterge. Dar toată activitatea asta ține de studiu. Vreau să văd acasă, din multitudinea de imagini, unde am greșit, la care am stat cel mai bine, dacă ar fi trebuit să stau mai la stânga ori mai la dreapta. Să ajung să fac maxim trei fotografii pe același subiect. STUDIU, adică.

Am pus aici câteva foto din studiul pentru dimineața când am fost la Tarcău.