De-a lungul anilor m-am lămurit că în vacanță aproape că nu contează unde te duci, ci cu cine te duci. Așa că sita a cernut până am rămas o mână de prieteni care, deși diferiți ca temperament, foarte asemănători în distracție.

Eu sunt ușor pe modelul „legumă la soare”, când e vorba de vacanță la mare. Pentru că pe cât de energică sunt acasă, pe atât de lenoasă devin la plajă. Ochesc cel mai apropiat șezlong de mare ca să o pot vedea și să-i aud vuietul. Îmi place când închid ochii să identific vocile din jur – copii, radio în surdină, oameni care aleargă prin nisip – și peste toate astea valurile mării cum se rostogolesc la mal.

Apoi cu prietenii râdem mult. Sau tăcem mult. Sau sporovăim mult. Alegem plaje diferite, încercăm să nu rămânem captivi propriilor clișee (am mai mâncat aici, am mai băut aici, am mai ascultat muzică aici).

Dar am avut și surprize. De exemplu, când ne-am dus la Olimp la Popasul Pescarilor unde ne plăcea și plaja, că era sălbatică, dar și mâncarea de la Briceag, am văzut cu stupoare că era înțesat de șezlongurile Hotelului Blaxi, din apropiere. Văzusem niște postări ale unor bloggeri care au promovat hotelul, dar nu mi-am închipuit că s-au întins până aici cu umbrele Staropramen și muzică bum-bum în difuzoare. În schimb marea superul superului. Fără (prea multe) alge, intrarea lină pe nisip, nu pe pietroaie, valuri și foarte caldă.

De mâncat la prânz am renunțat brusc să mai intrăm, ca anii trecuți, la Popasul Pescarilor. Aici am mâncat acum vreo doi ani, cele mai bune midii în sos de vin. Dar acum se așteaptă prea mult la masă, deși unul vine debarasează, altul vine să te-ntrebe ce bei, mai vine una să te întrebe ce mânânci, apoi după o oră ți se aduce farfuria în timp ce tu te vezi înconjurat de fețe văzute pe la televizor. In treacăt l-am văzut pe Găbițu. (Gabriel Oprea).

Nu, dragă, stop. Am descoperit alături, la treizeci de pași, trecând pe sub niște șosete de pescar atârnate pe sfoară, un restaurant deschis în vara asta, Cherhana Olimp îi zice. Pe același loc, anii trecuți, avea o terasă cu circuit închis madama aia roșcată care a fost șefa de la Loto o perioadă, îmi scapă numele. Și care a făcut traseu politic prin partide. Ziceți să-i zic! Ei, aici am mâncat un borș de pește excelent și o porție de guvizi prăjiți su-per. Mergeți aici și lăsați fițele de la Popasul Pescarului. Mânânci imediat și bun.

Pun niște poze amestecate din zilele astea, dar revin cu povestit despre Balcic și Vama Veche.

Și, a! Am încercat să fac fotografii, nu poze.