Grație unor prieteni buni, în vara asta am stat la mare într-un loc superb, la Hotel Turquoise Venus din stațiunea cu același nume, Venus.

A fost tot ce mi-am dorit după multă alergătură între atelier, magazinul Lungu’s Mall, stat de vorbă cu turiștii și multe altele. Aveam nevoie clar de o cât de mică vacanță, (dar cine nu are!), iar faptul că am fost și cu prieteni foarte buni, a fost perfect.

Când zic „vacanță la mare”, zic imediat cameră cu vedere la mare. Nu-i așa? Iar ferestrele Hotelului Turquoise dau toate spre mare, indiferent în ce cameră stai. Designera hotelului – pe care am și cunoscut-o, de altfel – a avut ideea denumirii hotelului astfel, Turquoise, iar conceptul s-a rotit în jurul acestei culori. Nu a făcut abuz de albastrul-verzui marin, doar perdelele și draperiile care erau ca o spumă la ferestrele balconului și care se asortau perfect cu mocheta de culoarea nisipului. Și mi-au plăcut mult de tot oglinzile ușor fumurii și maaaari montate pe ușile glisante dintre baie și cameră. Băile moderne, albe, fără cabinele alea de duș, bătrânicioase, ci cu geamuri groase despărțitoare.

Piscina era de departe locul cel mai populat încă de dimineață, când puteai să-ți bei cafeaua la una din mesele de pe lângă ea sau chiar tolănit pe un șezlong. In fiecare seară erau programe, doi soliști – un el și o ea, cântau în surdină pe o scenă, fără să te asurzească. Și important, muzică bună.

În vara asta patronul, un tânăr de doar 27 de ani, foarte întreprinzător, s-a hotărât ca în al doilea an de când a deschis hotelul, să-l facă în sistemul all inclusive. A fost, cred, o hotărâre înțeleaptă pentru că era plin la cazare de familii cu copii. Erau diverse feluri de mâncare, poate cam puține preparate din pește, dar asta nu înseamnă că au lipsit scoicile. Sau caracatița ori peștele marinat.

Am cunoscut master chef-ul hotelului care m-a uimit maxim într-o seară, târziu, când a venit să ne întrebe dacă ne-au plăcut preparatele. Și ne-a întrebat zâmbind, nu avea oboseala aia frântă după o zi de bucătărit și ținut în mână alți zece-cinsprezece bucătărași.

Nu am făcut (prea) multe fotografii, pentru că îți dai seama de atmosfera din hotel captând două, trei imagini. Iată-le.