Așa cum străbați drumul de la Iași la Timișoara, tot așa e un drum și între arta populară și artizanat. Pentru că cele două diferă iar distanța dintre ele e dată de o sumă de diferențe.

Arta populară e strâns legată de nevoia omului de a înfrumuseța lucrurile trebuincioase într-o casă, fie ele obiecte de mobilier, uz casnic sau chiar vestimentar. Ea scoate in evidență gustul pentru frumos și îmbină utilul cu plăcutul.

Spre deosebire de arta tradițională este artizanatul, acesta având mai mult rol decorativ. Producătorul acestor obiecte estetice se ghidează după cererea consumatorilor care, de cele mai multe ori, au gusturi îndoielnice.

Din ce in ce mai mult in ultima vreme, legile pieței libere de consum îl fac pe artizan să realizeze obiecte prin împrumuturi și inovații lipsite de valoare. De aici și apariția unor forme de degradare a artei populare.

Și arta populară suportă transformări, sunt introduse uneori elemente inovative. Dar acestea respectă autenticul zonei de proveniență, a specificului local.

Ceea ce îl diferențiază clar pe creatorul popular de artizan este că oricât s-ar inspira un creator popular din creația altuia, niciodată nu o copiază întocmai. Dorința de originalitate și gustul său pentru frumos îl fac să introducă anumite particularități care îl fac unic.

În schimb produsul de artizanat și-a pierdut calitatea de unicat, e făcut în serie și poate fi realizat doar pentru că „așa e moda”.

Aș mai adăuga aici faptul că produsele handmade nu reprezintă obiecte de artă populară, dar acest subiect îl voi aborda într-o  postare specială.

Am punctat aici doar câteva elemente legate de arta populară, bazându-mă pe studiile doamnei dr. etnolog Elena Florescu.