Spune-i oricui cuvântul Humulești și o să vezi cum îi zâmbește fața. Oricărui român, zic. Are o muzicalitate aparte și îți vine să-l mai șoptești o dată.

Humulești…

Am ieșit din casă a treia zi de Paști, dimineața – dar nu foarte, vrând să surprind ceva din liniștea unui început de zi în sărbătoare. Am găsit mai mult decât mă așteptam pe o uliță care se înfundă. Aleea Berzei, nr. 1.

Mi-a plăcut de cum am intrat. Soarele făcea umbre frumoase prin gardul cu ostrețe din lemn, am dat și de un corn mare, înflorit, un câine lătra de după gard și am mers, așa, până am dat de o căsuță cu prispă și cerdac. O bijuterie de casă, dar mai ales de oamenii care o locuiau.