Despre Școala online – elevul
Sunt meșter popular, cadru didactic, fac poze Humuleștiului și scriu pe blog. Nu sunt și sociolog.
Dar asta nu m-a oprit să întreb copii, elevi din diferite școli și vârste diferite din zona Târgu Neamț, ce părere și-au făcut despre școala online – experiența prin care tocmai au trecut.
Dorința mea era de a fi obiectivi, să nu se grăbească în răspuns și să nu fie influențați de nimic în părerea pe care și-au făcut-o.
Am început să pun întrebări elevilor în momentul în care în mintea mea se conturau deja răspunsuri legate de școala online, răspunsuri care erau părtinitoare, erau așa cum vedeam eu lucrurile. Și corect era să merg la sursă, la el, elevul.
Pentru că e clar că sunt unghiuri diferite. Unul este elevul, altul este profesorul și iată, apare și un al treilea element, părintele. Începe să se mărească ecuația cu necunoscute, fiecare cu epsilonul lui. Studiul de față este centrat pe elev. Atât.
Pe măsură ce primeam răspunsurile, am observat că era un cuvânt cheie legat de subiectul școala online, în jurul căruia se rotea ideea respondentului. Am găsit așa: frică, păcăleală, viitor, adaptare, eficiență, ură, super, eroare, dificultate.
Parcă sunt puncte marcate pe o tablă și pe care ar trebui să le unesc cu linii. În toată această constelație, ca să zic așa, se remarcă un fir roșu al narațiunii, erau ușoare diferențieri de la un ciclu de învățământ la altul. Cei mici, deși la primul impuls a fost să spună super, uaa, ne uitam în telefon, spre final concluzionau că de fapt urăsc să se uite atâta pe un ecran și și-ar dori să o vadă în fața lor pe doamna, simt lipsa colegilor cu care și-ar dori să povestească și să se joace.
Cei mai mari spun că „școala online nu se compară cu școala obișnuită, dar are întrebuințările ei”. Ceea ce m-a făcut să înțeleg că pe măsură ce elevul se maturizează are și o gândire analitică. Un fel de „nu-mi place, dar îmi dau seama că…”.
Un lucru foarte interesant pe care l-am descoperit este că la singura mea întrebare „ce părere aveți despre școala online?”, elevii au atins ei singuri problemele lor. Nu a răspuns nimeni cu o propoziție, ci au dezvoltat răspunsuri complexe. Astfel, am aflat că se învață mult mai greu pentru că multe lucruri îi pot induce în eroare. Sau am înțeles că unii au simțit frică, acea frică de a rămâne în urmă cu materia.
Dar poate fi și o păcăleală. Atât elevul cât și profesorul se păcălesc singuri, iar profesorii care nu le au cu tehnologia nici nu creează condiții pentru ca elevii să înțeleagă lecția.
Din răspunsuri am mai dedus că elevii au fost atenți la detaliul care face diferența. Au remarcat profesorul care și-a luat aparatură specifică pentru filmare și pe cei care se filmau prezentând la tablă, în defavoarea celor care stăteau inerți în fața ecranului, fie el telefon, fie laptop.
Au fost și răspunsuri încurajatoare, școala online este posibil să fie mai eficientă decât școala normală, dar asta doar dacă profesorul învață să se adapteze, pentru că în general au folosit aceleași metode pe care le foloseau la clasă și au sens doar acolo. Așadar „adaptabilitatea” ar fi cuvântul cheie. Și Da! Poate fi o metodă bună de învățare dar nu trebuie să ne așteptăm să semene cu școala cu care suntem obișnuiți.
A fost o provocare să intru în acest proiect, în a întreba elevii despre experiența teleșcolii. Sunt convinsă că mai sunt milioane de răspunsuri, eu nu dau aici verdicte. Dar efervescența răspunsurilor m-a făcut să înțeleg cât de vast e subiectul și cum fiecare elev are partea lui de adevăr.
Până la urma este vorba despre cum te adaptezi. Tu, elev și tu, profesor. Cât de deschis ești la nou. Și da, unele ore le-aș lăsa online, poate pentru invitați de valoare, care nu pot fi aduși fizic în fața elevilor. Am văzut ore de pregătire la limba română pe YouTube, făcute exemplar, la tablă.
Recitind pe diagonală și în stilul minimalist al generației de azi, conchid, la sfârșit, într-o propoziție formată din răspunsurile lor:
Ca idee, la școala online nu a fost rău, dar decât nimic, a fost foarte bine.
Am ales o fotografie cu studioul meu ad-hoc de acasă, pentru Lecția de meșterit.