HARAPNIC
Harapnicul e un fel de bici, cu mânerul din lemn scurt și cu partea împletită mai lungă, iar la capăt cu un șfichi din mătase.
Sunt cel puțin două motive ca harapnicul să pocnească: unul ar fi mișcarea dibace a celui care mânuiește harapnicul și al doilea e șfichiul.
Harapnicul este un obiect spectaculos, atât prin forma lui aparent simplă, cât și a faptului că nu oricine știe să împletească un harapnic. Pe vremuri erau unul sau doi oameni în sat care știau a împleti harapnice.
Mânerul (coada) e o altă componentă a harapnicului care de cele mai multe ori este înfrumusețată prin încrustări sau elemente pirogravate.
Niciodată meșterii nu lăsau un obiect care în esență era funcțional, fără sa-l facă și decorativ. Cred că de aceea este fascinantă lumea tradițiilor, pentru că oamenii nu se limitau doar la a avea un obiect, ci își doreau să fie și frumos.
Harapnicul era utilizat la mânarea turmelor de oi și a cirezilor de vite, dar nu prin lovirea animalului, ci doar speriindu-l prin pocnetul scos. Apoi și la sărbătorile de iarnă, când unul din ceata de urători pocnește cu harapnicul, practic face parte din scenariul urătorilor care imită tehnica aratului cu boi și plug din anul ce va veni. „Mânați, măi, hăăi, hăi!”
Știți cum pocnește un harapnic? Trebuie să te înfigi bine in picioare, ții mânerul strâns, pleci cu brațul de jos și cu o mișcare rotundă până peste cap, faci un cerc aproape complet apoi brusc întorci din scurt mânerul. Viteza cu care faci în scurt mișcarea dă pocnetul.
Haha, pare ușor ce am descris cu încetinitorul, dar mișcarea asta e iute, sub o secunda și repetitivă. Vă zic, e dans!
Creangă povestește în „Amintiri…” cum bărbați și flăcăi mergând pe ulițele satului pocneau cu harapnicele „de-ți luau auzul” și cum în copilărie se ținuse de capul tatei să-i facă un harapnic.
Am pus mai jos o serie de poze pe măsură ce Costi confecționa un harapnic, cu lungul drum de la fuioarele de cânepă (și au fost vreo 12), apoi strângerea funiei cu clește ca să țină strâns, până la forma finală și asamblarea mâner-funie.
