Browsed by
Etichetă: Humulești

Odinioară de Crăciun, în Humulești ?>

Odinioară de Crăciun, în Humulești

Am trecut pe la tanti Marița lu’ Valică în seara asta, ca s-o iscodesc cum era în copilăria ei în perioada premergătoare Crăciunului. Deși am luat-o prin surprindere, a început să-mi spună cu bucurie cum ieșea la săniuș cu toți copiii de pe uliță, seara repetau colinde, făceau curățenie cum începea postul, pe la jumătatea lui noiembrie, și în primul rând spălarea oalelor în apă clocotită cu leșie. Covoarele se scuturau toate mai aproape de Crăciun, ca să fie curate…

Read More Read More

O zi de vară prin Humulești ?>

O zi de vară prin Humulești

N-o să încep, clasic, cu citate celebre din „Amintiri…”. Ci voi zice cum e împărțit Humuleștiul. În trei: Vatra satului, Delenii și Bejenii, cunoscute tot așa de pe vremea lui Creangă. Am avut puțină treabă pe deal, la tanti Claudia, așa că am făcut și câteva opriri pe nepusă masă la câțiva vecini din Deleni, sau cum mai spun oamenii din sat acum, pe strada 1 Mai. Știu, nu se face să nu-i anunți, dar ca să-i surprind în poze,…

Read More Read More

Dintr-o Primăvară ?>

Dintr-o Primăvară

Pentru că eu doar o Primăvară am văzut aici. Un fel de casă însuflețită care respira a luna Mai. M-am ridicat pe vârfuri, dincolo de poarta casei din Humulești, fără să-mi doresc măcar să apăs pe clanță. Aș fi deranjat ordinea lucrurilor. Și nu asta voiam.     Iar fotografia are culorile poveștii pe care vrei s-o asculți. Și vezi. Nu-i așa?

Humulești, o zi de Paști ?>

Humulești, o zi de Paști

Spune-i oricui cuvântul Humulești și o să vezi cum îi zâmbește fața. Oricărui român, zic. Are o muzicalitate aparte și îți vine să-l mai șoptești o dată. Humulești… Am ieșit din casă a treia zi de Paști, dimineața – dar nu foarte, vrând să surprind ceva din liniștea unui început de zi în sărbătoare. Am găsit mai mult decât mă așteptam pe o uliță care se înfundă. Aleea Berzei, nr. 1. Mi-a plăcut de cum am intrat. Soarele făcea umbre…

Read More Read More

Iarmarocul de la Humulești ?>

Iarmarocul de la Humulești

Pentru că titlul „Lunea, la Humulești e zi de obor” ar fi fost prea lung, am zis asta cu „iarmarocul” pentru că sună mai dulce și pentru că așa i se zicea pe vremea lui Creangă: iarmaroc. Dar azi, toată lumea spune că merge la obor să vândă sau să cumpere, după cum îi sunt nevoile, iar unii merg doar să caște gura. Am traversat curtea bisericii în drum spre obor, apoi am mers pe aceeași uliță pe care o zbughea…

Read More Read More

Și ce dacă stau la țară? ?>

Și ce dacă stau la țară?

Anul trecut pe vremea asta îmi turnam un pahar de vin dintr-o sticlă de prin frigider, pe care era scris Louis Eschenauer, Bordeaux 2013. Așa-mi amintesc. Și asta ca să-mi treacă problemele existențiale despre facebook și faptul că voiam să mă deconectez definitiv. Simțeam că mie, însămi, nu-mi mai aparțineam. Dar paharul acela de vin a fost atât de bun, încât nu numai că mi-a trecut gândul răzleț, ci chiar a evoluat. Mi-am făcut blog. Da, stau în Humulești. Aproape…

Read More Read More